Acum 20 de ani, in septembrie 1991, am descoperit aikido dupa ce am cautat prin mai multe sali din Arad de karate, jujitsu si alte arte martiale. La vremea aceea se putea invata aikido la o sala de la Casa Sindicatelor, Sensei fiind Dorel Harsan 5 Dan judo (multiplu campion national) si 2 Dan aikido. Din momentul in care am vazut primul antrenament (avand o experienta de cativa ani de practica de arte martiale) si cum se facea shiho-nage, irimi-nage, mi-am dat seama ca aikido este ceea ce cautam si ca il voi purta in suflet si trup toata viata. Bineinteles ca era putin diferit de felul in care se fac acum aceste procedee dar pana la acel moment nu vazusem ceva mai frumos ca si tehnica de arta martiala.

Din grupul de practicanti entuziasti de aikido de atunci a mai ramas doar Iulian Perpelici insufletit si el de aceeasi pasiune pentru aikido.  In 1992 a urmat o perioada mai grea deoarece erau probleme cu sala si cateva luni ne-am antrenat pe unde puteam inclusiv pe iarba, in parc, sau pe malul Muresului. Pe rand, din cei de la sala, au inceput sa renunte sa mai vina sa se antreneze asa ca la un moment dat eram doar eu, Iulian si un prieten de-al lui, cei care mai studiau aikido. Spre sfarsitul anului problemele s-au mai rezolvat asa ca macar aveam sala unde sa ne antrenam. In 1993 Iulian a reusit sa ia legatura cu Sensei George Raicu si sa organizeze un seminar de aikido in Arad si astfel miscarea de aikido din Arad a intrat pe un drum de dezvoltare continua.In anul 1995 a avut loc primul stagiu international de aikido din Arad si anume cel cu Sensei Giorgio Veneri.

De la inceputul anului 1994 si pana la sfarsitul lui 1995, datorita faptului ca faceam scoala de aviatie pentru controlori de trafic aerian si stateam in Bucuresti, am practicat aikido la sala lui Sensei George Raicu care la vremea aceea cred ca era la sala de judo de la clubul Steaua; din cei care se antrenau in acea perioada amintesc doi prieteni care continua sa se antreneze si sa studieze aikido si astazi: Viorel Dan si Nicolae Mitu; tot in acea perioada i-am cunoscut pe Shihan Masatake Fujita si pe Sensei A.H.Bacas, de atunci fiind elevul lor.

A urmat o perioada in care am calatorit mult, mai ales in Olanda, antrenandu-ma peste tot pe unde ajungeam, din dorinta de a cunoaste cat mai mult din aikido si din felurile in care se practica, astfel in anul 2000 l-am cunoscut pe Shihan Donovan Waite la un stagiu de aikido in Miami.

In 2001 am avut parte de o experienta deosebit de frumoasa in Olanda si anume ca urmare a invitatiei lui Sensei Bacas am stat 3 saptamani cu dansul, ca si uchideshi; programul zilnic era foarte incarcat cu trezirea la 8 dimineata si culcarea de obicei la 2 noaptea, am fost sofer personal, am facut cumparaturi, am facut toata munca unui secretar personal si mai ales am participat la toate antrenamentele de aikido prin salile unde preda Sensei; l-am insotit peste tot si spre bucuria mea am invatat si masaj shiatsu de la Sensei Yoshinori Miyashita care preda shiatsu la centrul cultural condus de Sensei Bacas.

Prima mea calatorie in Japonia a fost in 2004, cand am stat trei saptamani, si am participat la antrenamentele de la Hombu Dojo; fiind prima oara acolo am fost foarte surprins de faptul ca la antrenamentele lor se insista foarte mult pe rezistenta la efort prin viteza mare de executie si reducerea la minim a timpilor morti astfel ca intr-o ora de antrenament ajungeam la capatul puterilor; dupa aceasta experienta am schimbat felul in care ma antrenam si la urmatoarele vizite nu a mai fost asa de greu. 

In 2006 am infiintat Asociatia Romana de Aikido Aikikai si de atunci tin antrenamente la aceeasi sala cu Iulian dar in zile diferite astfel ca pasionatii de aikido au posibilitatea sa se antreneze 6 zile pe saptamana.  Pe scurt, asa au trecut 20 de ani de practica continua de aikido si desi poate parea banal, pot sa spun ca ma simt ca la inceput si invat si studiez aikido cu aceeasi ardoare si pasiune si asa voi face si de acum incolo. 

Daniel Dobrota